Ma plimbam pierduta prin oras prada a unui patetic romantism furat dintr-o carte. Ratacirea mea nu duce nicaieri. N-a dus nici inainte, nu va duce nici acum. Nu are niciun scop. Ma scurg dintr-o strada intr-alta, plictisita, animata fortat de imaginea unei case sau a unui caine. O plimbare searbada, poetic spus, expresia muta a unui vis surd dintr-o existenta oarba.
As vrea ca astazi sa nu fie una dintre acele zile in care ma intorc exuberanta, cu certitudinea ca am avut o plimbare revelatoare care va initia punerea in practica a unor decizii evidente inca de luni de zile. Bineinteles, deciziile par a se fi conturat in timpul acestei plimbari. Realitatea este alta si o stiu prea bine. Aceasta este doar scuza pentru lasitatea mea. Off, imi gasesc scuze si ma cufund in argumentarea lor. Merg pana cand plimbarea isi pierde poezia.
Pe partea cealalta a strazii observ o domnisoara alergand. Nu pare sa se fi pregatit pentru aceasta activitate. Poarta niste sandale cu toc care ii ingreuneaza efortul, breteaua rochiei ii cade la fiecare cativa pasi, parul ii acopera fata. Se uita sporadic in spate, cu speranta ca cineva o urmareste. Este absolut singura pe trotuar. Dezamagita isi regleaza breteaua si incetineste pasul. Noi, femeile! Spunem uneori nu in locul unui da, doar pentru a pregati scena pentru siropul de care avem nevoie. Astazi nu se pune in scena piesa ei, unul dintre actori nu a fost suficient de spontan.
Se opreste. Cauta cu privirea in jur si ma zarest, incercand sa scuip o musca care tocmai imi intrase in gura. Traverseaza fara sa se asigure si se opreste in fata mea. Ma masoara din cap pana in picioare dintr-o privire. Nu par sa o impresionez nicicum, ba dimpotriva. Imi dau seama ca este pe punctul de a se razgandi, asa ca preiau initiativa.
- Pot sa te ajut cu ceva?
- Tu pe mine? vine replica grabita, insotita de o privire superioara. As putea sa iti dau cateva sfaturi vestimentare, mai multe chiar. Din expresia mea realizeaza ca nu va obtine ce isi doreste daca continua asa. Incearca un zambet, nu apare decat o grimasa careia nu-i raspund. De fapt, poti sa faci ceva pentru mine. Am avut o discutie cu prietenul meu. Una nu prea placuta. Uneori este insuportabil. M-am ridicat de la masa si am fugit. Credeam ca o sa ma urmeze, de obicei functioneaza scena asta. Restaurantul este chiar dupa colt si m-ai ajuta enorm daca ai merge sa vezi daca este inca acolo.
Nu pare un efort extraordinar. Ma uit spre ea, expresia fetei i s-a schimbat, se uita rugator. Ma incita intriga asta marunta.
Merg incet imaginandu-mi individul pe care tocmai mi-l descrisese. O sa-l caut cu privirea din strada. Daca il vad, bine, daca nu, inseamna ca a plecat in directia opusa. Ajung in fata restaurantului cand tocmai iesea. Inexpresiv, neglijent imbracat, calm, se indreapta in directia opusa celei din care avusesem intalnirea cu ...ea. Ce sa fac? Nu am timp sa ajung la ea suficient de repede incat el sa nu ajunga prea departe. Ma hotarasc sa il urmez. Merge spre masina. Sunt impresionata, un Lamborghini negru mat. Nu pare genul lui, hmm, mai degraba genul ei. Ia ceva din masina si merge spre micul parc din fata restaurantului. Se aseaza pe o banca si isi aprinde o tigara. Priveste masina indelung, dezgustat prin fumul dens pe care il scoate rotocoale mai mici, mai mari, mai lungi. Nu am unde sa ma ascund, cu siguranta m-a vazut. Incerc sa nu par interesata de prezenta lui, imi citesc mesajele din telefon.
Se ridica brusc, merge spre masina. Scoate cheia si incepe sa zgarie ceva pe masina, de data aceasta nervos. Termina si se uita in jur cu o privire ingrijorata. Se afunda in ochii mei intr-o explicatie muta. Asteapta o reactie. Nu am niciuna, asa ca pleaca. Astept sa se piarda in departare si ma apropii de masina curioasa. Un singur cuvant - Ayurveda, langa care sta cheia marturie a barbariei comise.
As vrea ca astazi sa nu fie una dintre acele zile in care ma intorc exuberanta, cu certitudinea ca am avut o plimbare revelatoare care va initia punerea in practica a unor decizii evidente inca de luni de zile. Bineinteles, deciziile par a se fi conturat in timpul acestei plimbari. Realitatea este alta si o stiu prea bine. Aceasta este doar scuza pentru lasitatea mea. Off, imi gasesc scuze si ma cufund in argumentarea lor. Merg pana cand plimbarea isi pierde poezia.
Pe partea cealalta a strazii observ o domnisoara alergand. Nu pare sa se fi pregatit pentru aceasta activitate. Poarta niste sandale cu toc care ii ingreuneaza efortul, breteaua rochiei ii cade la fiecare cativa pasi, parul ii acopera fata. Se uita sporadic in spate, cu speranta ca cineva o urmareste. Este absolut singura pe trotuar. Dezamagita isi regleaza breteaua si incetineste pasul. Noi, femeile! Spunem uneori nu in locul unui da, doar pentru a pregati scena pentru siropul de care avem nevoie. Astazi nu se pune in scena piesa ei, unul dintre actori nu a fost suficient de spontan.
Se opreste. Cauta cu privirea in jur si ma zarest, incercand sa scuip o musca care tocmai imi intrase in gura. Traverseaza fara sa se asigure si se opreste in fata mea. Ma masoara din cap pana in picioare dintr-o privire. Nu par sa o impresionez nicicum, ba dimpotriva. Imi dau seama ca este pe punctul de a se razgandi, asa ca preiau initiativa.
- Pot sa te ajut cu ceva?
- Tu pe mine? vine replica grabita, insotita de o privire superioara. As putea sa iti dau cateva sfaturi vestimentare, mai multe chiar. Din expresia mea realizeaza ca nu va obtine ce isi doreste daca continua asa. Incearca un zambet, nu apare decat o grimasa careia nu-i raspund. De fapt, poti sa faci ceva pentru mine. Am avut o discutie cu prietenul meu. Una nu prea placuta. Uneori este insuportabil. M-am ridicat de la masa si am fugit. Credeam ca o sa ma urmeze, de obicei functioneaza scena asta. Restaurantul este chiar dupa colt si m-ai ajuta enorm daca ai merge sa vezi daca este inca acolo.
Nu pare un efort extraordinar. Ma uit spre ea, expresia fetei i s-a schimbat, se uita rugator. Ma incita intriga asta marunta.
Merg incet imaginandu-mi individul pe care tocmai mi-l descrisese. O sa-l caut cu privirea din strada. Daca il vad, bine, daca nu, inseamna ca a plecat in directia opusa. Ajung in fata restaurantului cand tocmai iesea. Inexpresiv, neglijent imbracat, calm, se indreapta in directia opusa celei din care avusesem intalnirea cu ...ea. Ce sa fac? Nu am timp sa ajung la ea suficient de repede incat el sa nu ajunga prea departe. Ma hotarasc sa il urmez. Merge spre masina. Sunt impresionata, un Lamborghini negru mat. Nu pare genul lui, hmm, mai degraba genul ei. Ia ceva din masina si merge spre micul parc din fata restaurantului. Se aseaza pe o banca si isi aprinde o tigara. Priveste masina indelung, dezgustat prin fumul dens pe care il scoate rotocoale mai mici, mai mari, mai lungi. Nu am unde sa ma ascund, cu siguranta m-a vazut. Incerc sa nu par interesata de prezenta lui, imi citesc mesajele din telefon.
Se ridica brusc, merge spre masina. Scoate cheia si incepe sa zgarie ceva pe masina, de data aceasta nervos. Termina si se uita in jur cu o privire ingrijorata. Se afunda in ochii mei intr-o explicatie muta. Asteapta o reactie. Nu am niciuna, asa ca pleaca. Astept sa se piarda in departare si ma apropii de masina curioasa. Un singur cuvant - Ayurveda, langa care sta cheia marturie a barbariei comise.